Creează-ți o insignă
duminică, 27 martie 2011
sâmbătă, 26 martie 2011
Sa nu spui NU
La începutul relaţiei
Într-o relaţie aflată la început, când sentimentul de dragoste este foarte puternic, puţini sunt afectaţi de refuzul direct şi prompt din partea unuia dintre parteneri. Cu toate acestea, nu este deloc recomandat să spunem celui care ne iubeşte un „nu” foarte prompt fără a explica detaliat motivul concret pentru care refuzăm ceva. Nu este nevoie să ne alegem vorbele pentru a-i explica, ci doar să-l facem să înţeleagă foarte bine toată logica refuzului. Explicaţia trebuie însoţită obligatoriu de tandreţe şi comunicare prin privire sinceră.
În cazul unei relaţii în care dragostea nu este foarte fierbinte, de asemenea, trebuie explicat motivul refuzului, dar în acest caz argumentele trebuie să fie perfect logice. Trucurile de tandreţe şi încrcarea de a-l face pe partenerul de viaţă să înţeleagă ce simţim noi sunt mai puţin importante decât explicaţia pur raţională a motivelor refuzului. Exemplele inventate sau reale care-l pot face să înţeleagă mai bine motivul refuzului sunt foarte bine venite. Trebuie evitat totuşi să dăm impresia că refuzăm foarte multe din ceea ce el ne propune. Nicidată nu trebuie date aceleaşi argumente pentru mai multe situaţii de refuz. Deci am ajuns la concluzia ca niciodata nu e bine sa spunem NU sau NU POT.
Într-o relaţie aflată la început, când sentimentul de dragoste este foarte puternic, puţini sunt afectaţi de refuzul direct şi prompt din partea unuia dintre parteneri. Cu toate acestea, nu este deloc recomandat să spunem celui care ne iubeşte un „nu” foarte prompt fără a explica detaliat motivul concret pentru care refuzăm ceva. Nu este nevoie să ne alegem vorbele pentru a-i explica, ci doar să-l facem să înţeleagă foarte bine toată logica refuzului. Explicaţia trebuie însoţită obligatoriu de tandreţe şi comunicare prin privire sinceră.
În cazul unei relaţii în care dragostea nu este foarte fierbinte, de asemenea, trebuie explicat motivul refuzului, dar în acest caz argumentele trebuie să fie perfect logice. Trucurile de tandreţe şi încrcarea de a-l face pe partenerul de viaţă să înţeleagă ce simţim noi sunt mai puţin importante decât explicaţia pur raţională a motivelor refuzului. Exemplele inventate sau reale care-l pot face să înţeleagă mai bine motivul refuzului sunt foarte bine venite. Trebuie evitat totuşi să dăm impresia că refuzăm foarte multe din ceea ce el ne propune. Nicidată nu trebuie date aceleaşi argumente pentru mai multe situaţii de refuz. Deci am ajuns la concluzia ca niciodata nu e bine sa spunem NU sau NU POT.
Iubirea reciproca
ubirea este daruire si acceptarea faptului ca celalalt iti raspunde in felul lui.
Viata nu e un film! Oricat visam cu ochii deschisi si oricat ne identificam cu personajele dragi noua, realitatea este diferita. Asta nu inseamna ca e mai putin frumoasa, ci doar altfel. In viata reala, nu intotdeauna primim ceea ce dorim, si daca vom insista sa facem comparatie intre finalurile mereu fericite din filme si diversele rezolvari ale scenariului nostru, in mod sigur vom simti ca dezamagirea are un gust acru de lamaie.
Deseori auzim in jurul nostru lamentari de genul “eu de ce nu am parte de o iubire ca in filme?” sau “imi doresc sa ma iubeasca macar cat il iubesc eu” etc.
Aceste persoane tind sa traiasca ocolind realitatea si-si produc o continua nefericire prin refuzul de a se bucura de darurile si surprizele pe care le ofera viata reala. Convingerea irationala ca “trebuie sa fie iubit/-a ca in filme”, adica dragostea sa fie impartasita si in egala masura, pentru ca altfel nu se poate, devine un motto caruia i se va subordona orice principiu de viata sanatos.
Bineinteles ca iubirea iti provoaca si mai multa bucurie daca si partenerul/-a raspunde cu aceeasi moneda, dar sentimentul in sine, cu toate nelinistile si lucrurile pe care le faci pentru a-ti dovedi dragostea, este ceea ce-o face pretioasa. Iubirea este daruire si acceptarea faptului ca celalalt iti raspunde in felul lui.
Ce facem insa cand traim cu convingerea ca persoana asupra careia ne directionam afectiunea trebuie sa raspunda in aceeasi masura? In mod sigur vom avea parte de foarte multa nefericire.
Pe urma, cum poti sa contabilizezi iubirea? Calculezi cate imbratisari, saruturi, cuvinte frumoase etc. ai primit si faci diferenta cu cate ai dat? Bineinteles ca aceasta este o abordare gresita si nu ajuta la o anumita stabilitate in relatia de cuplu.
Este ideal ca iubitul/-a sa-ti raspunda asa cum ti-ai dori, dar sa nu uitam ca fiecare are stilul propriu de a-si manifesta atasamentul si, de asemenea, dreptul de a alege. A impune cuiva sa te iubeasca la fel de mult in mod sigur va duce la opusul sau, adica la destramarea relatiei.
Aceasta convingere irationala ca trebuie sa primesti reciprocitatea afectiunii iti permite sa te bucuri de ceea ce ai doar daca este corespondentul la ceea ce ti-ai dorit. Altfel, este o sursa de anxietate si de nefericire.
Viata nu e un film! Oricat visam cu ochii deschisi si oricat ne identificam cu personajele dragi noua, realitatea este diferita. Asta nu inseamna ca e mai putin frumoasa, ci doar altfel. In viata reala, nu intotdeauna primim ceea ce dorim, si daca vom insista sa facem comparatie intre finalurile mereu fericite din filme si diversele rezolvari ale scenariului nostru, in mod sigur vom simti ca dezamagirea are un gust acru de lamaie.
Deseori auzim in jurul nostru lamentari de genul “eu de ce nu am parte de o iubire ca in filme?” sau “imi doresc sa ma iubeasca macar cat il iubesc eu” etc.
Aceste persoane tind sa traiasca ocolind realitatea si-si produc o continua nefericire prin refuzul de a se bucura de darurile si surprizele pe care le ofera viata reala. Convingerea irationala ca “trebuie sa fie iubit/-a ca in filme”, adica dragostea sa fie impartasita si in egala masura, pentru ca altfel nu se poate, devine un motto caruia i se va subordona orice principiu de viata sanatos.
Bineinteles ca iubirea iti provoaca si mai multa bucurie daca si partenerul/-a raspunde cu aceeasi moneda, dar sentimentul in sine, cu toate nelinistile si lucrurile pe care le faci pentru a-ti dovedi dragostea, este ceea ce-o face pretioasa. Iubirea este daruire si acceptarea faptului ca celalalt iti raspunde in felul lui.
Ce facem insa cand traim cu convingerea ca persoana asupra careia ne directionam afectiunea trebuie sa raspunda in aceeasi masura? In mod sigur vom avea parte de foarte multa nefericire.
Pe urma, cum poti sa contabilizezi iubirea? Calculezi cate imbratisari, saruturi, cuvinte frumoase etc. ai primit si faci diferenta cu cate ai dat? Bineinteles ca aceasta este o abordare gresita si nu ajuta la o anumita stabilitate in relatia de cuplu.
Este ideal ca iubitul/-a sa-ti raspunda asa cum ti-ai dori, dar sa nu uitam ca fiecare are stilul propriu de a-si manifesta atasamentul si, de asemenea, dreptul de a alege. A impune cuiva sa te iubeasca la fel de mult in mod sigur va duce la opusul sau, adica la destramarea relatiei.
Aceasta convingere irationala ca trebuie sa primesti reciprocitatea afectiunii iti permite sa te bucuri de ceea ce ai doar daca este corespondentul la ceea ce ti-ai dorit. Altfel, este o sursa de anxietate si de nefericire.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)